despre programatori

      Gosh, de nu stiu cate ori mi s-a intamplat sa ajung intr-o situatie in care cineva sa zica "Ah, tu esti programator, deci esti bun la matematica...",  dupa care eu sa raspund cu inevitabilul "Da...", sfios si conflictual, cu licarirea unei sperante ca cel din fata mea nu este la randu-i bun in asa ceva...si de obicei chair nu e, simpla forma a intrebari, tonul usuratic, miserupist, inferand realitatea...si ma linistesc...desi ochii celor care ma inconjoara inca mai sustin podiumul acelei atentii pe care nu am cerut-o.
     Ce urmeaza de obicei e o chestie simpla, banala, cateodata fara legatura cu matematica; intrebarea  lui a fost retorica; un preludiu pentru nu stiu ce explicatie cvasi-savanta pe care incerca sa o replice; eu fiind doar un element prin care isi fonda, tacit, acuratetea si veridicitatea...
     Mai penibil e atunci cand nici parintii nu stiu exact ce faci : " E ceva inginer; e cu calculatoarele..! ", si in momentele lor de mandrie promit nu-stiu-caror vecini, sau prieteni vechi,  ca le voi ajuta copii, asa..cand voi fi pe acasa, sau voi avea timp, daca au probleme cu stiintele "reale",exacte,...doar eu am trecut prin alea nu!? (or fii gandit ei) ( :) si eu, in sinea mea: "mai de folos le-as fi la literatura...").
   
 ... si tot asa la infinit :) ...

   
     Asta e, astazi sunt pus sa distrug mituri, deci : Programatorii nu sunt implicit matematicieni, la fel de bine cum si reciproca este adevarata. Sunt domenii de specializare, "reale", total diferite, si fie vorba intre noi matematica pura  e mult mai complexa , ea fiind practic un fundament pentru toate stiintele...e radacina realitatii . Programarea, este intr-un fel copilul rasfatat al matematicii,fizicii si logicii...deci da, tre sa ai fundamente in fiecare, dar nicidecum specializari in toate.
     Procesul crearii, in acest "obscur" domeniu, se aseamana mai mult cu construirea ideilor utilizand piese de lego (ne-interesandu-ne compozitia lor), sau cu mecanismele  prin care Spinoza si-a descris universul in Etica,   e un fel de psihanaliza (sau chiar psihologie) peste neurologie.  E un joc abstract de reguli si concepte, rigid si totusi artistic ....



...

...  am scris asta pentru ca m-a distrat un tip  la clubul foto, care parea tinerel si radia de o incredere ce prefigura o falsa modestie data de nu stiu ce notorietate castigata in nu stiu ce cercuri (joburi) foto - el parcurgand primul exemplu descris mai sus - .
     Astfel, vorbind despre  foto, workshop-uri, etc- eu putin sfios fiind constient ca nu sunt prea bun cu termenii tehnici in aceasta arta- se uita la mine si zice, evidentul:
"Esti programator ...asa, deci esti cu matematica, hai sa vorbesc pe limba ta".
 .."Mda", e clar, ma gandeam, acuma ma ia cu fizica lentilelor sau ceva..
"Sti, eu estimez ca esti la 30% din cat ar trebui sa sti despre fotografie !.."..si pauza, asta era !?. Ma mir ca nu mi-a venit vreo replica sarcastica.

 :)) ..adica, serios, putea sa spuna simplu..."Sti...tu pari incepator,"...sau ..."cred ca inca esti la inceput cu foto.." sau ceva normal...e amuzant.; tre sa fi programator sa intelegi o referinta procentuala :)). Deci pentru fizica lentilelor m-ar fi intampinat probabil cu " ..asa, esti astrofizician, deci sti cum e cu diafragma si focusul..hai sa trecem la ceva hard-core.."


... si tot asa, la infinit ....

riddle :D

...in picioare este cub, pe orizontala e infinit.

Ce este?

--- test dat la un interviu pentru post de programator, pentru a se observa spontaneitatea. Seamana cu un riddle dintr-un test de Iq :P

   Cateodata imi doresc sa fi avut un precedent in viata la care sa ma relationez ( care sa fi creat un fel de centru de reimprospatare pe baza de  amintire-n reverie) in momentele in care uit s-o apreciez, in care  uit acea metoda oarecum mistica de a vedea frumusetea care este peste tot, care striga sa fie obsevata, iar noi surziti de prea mult  Noi,  ne continuam drumul fara a privi in jur cu adevarat.
... in acele momente de apatie parca moleculara in care doar gandul unui act produce disconfort in toate straturile fiintei si sufletu-ti striga la acel inger vesel, vicios, energic pe care-l invoci in speranta unei coruperi care poate dizolva placida existenta...

despre religile care neaga aceasta existenta

Cum poti sa susti credinta ta ca fiind adevarata cand nici tu nu crezi total in ea !? cum poti sa crezi total in ea si sa nu fi un ascet, sau o incercare de calugar!?
...
Ar trebui sa fie alb sau negru, pentru ca totusi, vorbim de un Absolut

...

"G. , ce faci !?...incepe si tu cu ceva mai soft,  intr-un fel cartile trebuie luate ca drogurile...nu vrei sa intri intr-o supradoza de confuzie...."   (spunea cineva cuiva)

Krillii

Happy Feet 2:
Spre sfarsitul filmului un krill incepe sa danseze ( arta copiata de la pinguini) fata de ceilalti din stup-ul subacvatic,  vazand asta, prietenul lui, hipnotizat si incitat de frenezia picioarelor il intreaba naiv "Ce faci...ce inseamna asta!?"...iar el ,  "...nu stiu...cred ca  e o eliberare momentana din teroarea existentiala"....

Cum spunea si Plesu, nu este o pierdere de vreme sa te uiti la filme, chiar daca poate sunt mediocre...cateodata gasim o conversatie, o replica abisala  care face tot...

...
o carte mediocra tot timpu lasa un gust mai amar

sgu

Stargate Univers, continuarea celebrelor Stargate SG1 si Atlantis, a fost placut, interesant, cvasi-profund la nivel stiintific-filozofic,  dar nici pe aproape la fel de incitant precum precursorii...a degenerat intr-o combinatie de Battlestar Galactica si Star Trek...nu mai exista acel ceva care ma facea sa nu mai respir de emotii, sa uit de realitate, sa uit de timp...